Scurt istoric al parohiei

Istorie Decembrie 28, 2011

Sat, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, situat  pe malul drept al râului Prut, la 4 km nord-vest de satul Miorcani, la 1 km de satul Rediu. Prima menţiune documentară, la 20 decembrie 1437, arată satul în stăpânirea marelui boier şi preţuit al lui Alexandru cel Bun şi al urmaşilor acestuia, Mihail de la Dorohoi. La început s-ar fi numit Călăraşi iar mai apoi Rădouţi. În anul 1771 târgul Rădăuţi este înfiinţat pe moşia marelui logofăt Costache Sandu. Nu se poate preciza când s-au pus bazele celui dintâi lăcaş  de biserică în satul Rădăuţi căci bisericuţă de lemn despre care se cunosc câteva date şi care a rezistat până astăzi se presupune a fi construită în secolul XVII.

Biserica parohială « Sf. Nicolae », construcţie masivă cu pereţii din cărămidă pe temelie de piatră, s-a realizat în 1884 de către Ioan şi Gheorghe Pilat, fiii lui Nicu Vasiliu Pilat, cel care cumpărase moşia Rădăuţi în 1870 de la maiorul Iorgu Sturză.

Biserica a fost construită în memoria părinţilor Nicolaie Vasiliu-Pilat, decedat în 1882 şi a Agripinei, decedată în 1872, ale căror morminte au fost transferate în naosul bisericii.
În 1868 este menţionat la Rădăuţi preotul V. Ionescu, în 1870, preotul Alexandru Zamfirescu, în 1894 este menţionat preotul Th. Panaitescu,iar mai apoi preotul Zamfir Chiorescu decedat în 1902. Din 1910, paroh la Rădăuţi a fost preotul Neculai Sudor,decedat în 1971,iar din 1973 vine preot Neculai Popă, decedat în 2004. Din luna aprilie 2004 a venit paroh preotul Costel Rumega .
Biserica este construită în stil occidental, în formă de cruce, altarul şi stranele arcuite cu un turn la mijloc. Clopotniţă este aparte, la intrarea în curtea bisericii, construită o dată cu aceasta din piatră şi acoperitta cu tabla. Prima reparaţie parţială a fost făcută în anul 1941 iar reparaţia capitală a fost făcută între anii 1951-1953.
La intrarea în biserică se află pe de o parte şi de alta a uşii picturile în ulei, de mărime naturală,ale Sf. Nicolaie şi Agripina, pictate în stil bizantin.Fiind singurele picturi păstrate, în anul 1999 s-a început pictarea bisericii. Pictură şi totodată reparaţia bisericii s-a terminat în anul 2002 când a fost de altfel resfintita de către P.S. Calinic Botoşăneanul, episcope vicar al Arhiepisopiei Iasilor, înconjurat de un sobor de preoţi.
În luna octombrie 2004 cu ajutorul locuitorilor satului a fost cumpărată o casă parohială iar mai apoi construite şi utilităţile necesare. 
În anul 2008 inundaţiile provocate de răul Prut, care au dărâmat 140 de case din sat au afectat şi clopotniţă, apa având o adâncime de 3 metri în curtea bisericii. În anul 2009 au fost făcute reparaţii capitale la această iar în anul 2010 s-au terminat lucrările la ridicarea casei de prăznuire. Tot în anul 2010 au fost făcute reparaţii parţiale la biserică, fiind schimbate cele 14 geamuri şi 2 uşi.De asemeni a fost restaurată catapeteasma şi s-a montat o centrală termică pe lemne pentru încălzirea bisericii în timpul iernii.
În prezent biserica este în reparaţie parţială fiind necesar înlocuirea tencuileii exterioare şi reparaţia acoperişului din tablă.